Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI





télécharger 1.24 Mb.
titreIdentitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI
page26/27
date de publication13.05.2017
taille1.24 Mb.
typeDocumentos
h.20-bal.com > littérature > Documentos
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   27

Notes
[1] Cf. Arthur J. Arberry, Classical Persian Literature, Richmond : Curzon Press Ltd., 1994, p. 124-126.

[2] Nizām Ad-Dīn Abū Muhammad Ilyās Ibn Yūsuf Ibn Zakī Ibn Mu‘ayyad, surnommé Nizāmī, Laylā u Majnūn, Colin Turner (trad.), Laylā and Majnūn : The Classic Love Story of Persian Literature, London : Blake Publishing Ltd., 1997, p. 6. La première traduction en anglais, réalisée par James Atkinson, a été publiée en 1836. Cf. Arberry, Classical Persian Literature, p. 124-126.

[3] Mystique Soufi iranien, né à Hujwīr, un faubourg de Ghazna. Il a rédigé environ dix ouvrages, mais seulement le Kashf al-mahjūb a été préservé. Il finit sa vie à Lahore.

[4] Cf. ‘Alī Ibn ‘Uthmān Ibn ‘Alī Al-Ghaznawī Al-Jullābī Al-Hujwīrī, Kashf al-mahjūb, Reynold A. Nicholson (trad.), London : E. J. W. Gibb Memorial Trust, 1976, p. 258. Cf. Ali Asghar Seyed-Gohrab, Laylī and Majnūn. Love, Madness and Mystic Longing in Nizāmī’s Epic Romance, Leiden & Boston, Massachusets : Brill, 2003, p. 236 : « Laylī peut être considérée le cœur de Majnūn, par lequel il voit l’univers entier. Autrement dit, où qu’il regarde, Majnūn ne trouve que des images de Laylā : l’univers entier est compris en elle, (…) elle est décrite souvent par Majnūn comme étant son cœur, l’essence de son âme et la lumière de sa vie. »

[5] Cf. Jalāl-ud-dīn Rūmī, Mathnawī-i ma‘nawī, V, v. 1999-2019, Reynold A. Nicholson (trad.), The Mathnawi, Cambridge : E. J. W. Gibb Memorial Trust, 1990, III, p. 120-121.

[6] Cf. Seyed-Gohrab, Laylī and Majnūn, p. 227-234.

[7] Cf. Jad Hatem, « ‘Je suis qui j’aime’ en mystique. Majnūn Laylā, Hallāj et la dialectique de la sentence d’identification », in Mihail Neamtu, Bogdan Tataru-Cazaban (éd.), Memory, Humanity and Meaning. Selected Essays in Honor of Andrei Plesu’s Sixtieth Anniversary, Bucarest : Zeta Books, 2009, p. 119-131.

[8] Cf. Seyed-Gohrab, Laylī and Majnūn, p. 183-185.

[9] Cf. Ibn Ganīm ‘Abd Al-Salām Ibn Ahmad ’Izz Al-Dīn Al-Muqaddasī, Kitāb kashf al-asrār a’n hokm at-toyur wal-azhār, Irene Hoare, Darya Galy (trad. ; d’après quatre manuscrits arabes édités par Garcin de Tassy, en 1821), Revelation of the Secrets of the Birds and Flowers, London : Octagon Press, 1980, p. 55-58.

[10] Cf. André Miquel et Percy Kemp, Majnūn et Laylā : l’amour fou, Paris : Sindbad, 1984, p. 47-48.

[11] Cf. Miguel de Cervantès Saavedra, L’Ingénieux Hidalgo Don Quichotte de la Manche, I-II, Aline Schulman (trad.), Paris : Seuil, 1997, II, p. 83-90.
Bibliographie
Al-Hujwīrī, ‘Alī Ibn ‘Uthmān Ibn ‘Alī Al-Ghaznawī Al-Jullābī, Kashf al-mahjūb, Reynold A. Nicholson (trad.), London : E. J. W. Gibb Memorial Trust, 1976.

Al-Muqaddasī, Ibn Ganīm ‘Abd Al-Salām Ibn Ahmad ’Izz Al-Dīn, Kitāb kashf al-asrār a’n hokm at-toyur wal-azhār, Irene Hoare ; Darya Galy (trad. ; d’après quatre manuscrits arabes édités par Garcin de Tassy, en 1821), Revelation of the Secrets of the Birds and Flowers, London : Octagon Press, 1980.

Arberry, Arthur J., Classical Persian Literature, Richmond: Curzon Press Ltd., 1994.

Cervantès Saavedra, Miguel de, L’Ingénieux Hidalgo Don Quichotte de la Manche, I-II, Aline Schulman (trad.), Paris : Seuil, 1997.

Hatem, Jad, « ‘Je suis qui j’aime’ en mystique. Majnūn Laylā, Hallāj et la dialectique de la sentence d’identification », in : Mihail Neamtu, Bogdan Tataru-Cazaban (éd.), Memory, Humanity and Meaning. Selected Essays in Honor of Andrei Plesu’s Sixtieth Anniversary, Bucarest : Zeta Books, 2009.

Miquel, André ; Kemp, Percy, Majnûn et Laylâ : l’amour fou, Paris : Sindbad (La Bibliothèque arabe), 1984.

Nizâmī / Nizām Ad-Dīn Abū Muhammad Ilyās Ibn Yūsuf Ibn Zakī Ibn Mu‘ayyad, Laylā u Majnūn, Colin Turner (trad.), Laylā and Majnūn : The Classic Love Story of Persian Literature, London : Blake Publishing Ltd., 1997.

Rūmī, Jalāl-ud-dīn, Mathnawī-i ma‘nawī, Reynold A. Nicholson (trad.), The Mathnawi, Cambridge : E. J. W. Gibb Memorial Trust, 1990.

Seyed-Gohrab, Ali Asghar, Laylī and Majnūn. Love, Madness and Mystic Longing in Nizāmī’s Epic Romance, Leiden & Boston, Massachusets : Brill, 2003.

Recenzii
Caius Dobrescu, Plăcerea de a gândi. Moştenirea intelectuală a criticii literare româneşti (1960 – 1989), ca expresie identitară într-un tablou global al culturilor cognitive, Bucureşti, Muzeul Naţional al Literaturii Române, colecţia Aula Magna, 2013, ISBN 978-973-167-140-6, 323 p.
Prof. univ. dr. Simona Antofi

Dunarea de Jos” University of Galati


Studiul publicat de Caius Dobrescu sub titlul Plăcerea de a gândi. Moştenirea intelectuală a criticii literare româneşti (1960 – 1989), ca expresie identitară într-un tablou global al culturilor cognitive (Ed. Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013) – rezultat al proiectului Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale, derulat de Academia Română, trasează o istorie inedită a criticii româneşti, privite din perspectiva unui concept a cărui actualitate şi eficacitate de liant cultural este solid argumentată: cultura cognitivă.

Demersul permite, pe de o parte, corelarea vârstelor discursului critic românesc actual cu predispoziţia intrinsecă a acestuia, dat fiind obiectul de analiză al criticii literare, spre sincronie şi spre universalizare. Pe de altă parte, propune o radiografiere necesară – căci limpezeşte altfel raportul naţional / etnic şi identitar – multicultural al criticii româneşti din intervalul menţionat, arătând modalităţile prin care aceasta a reuşit să transforme / camufleze / recalibreze convivialitatea intelectuală – semn şi principiu de coeziune socială – ca formă de rezistenţă prin civilizaţie contra dictaturii şi ca instrument de prezervare a esteticului. Mă refer, aici, la cele trei forme de transgresiune prin care actul critic a putut, în perioada comunismului, să cumuleze mai toate ipostazele culturii conversaţionale româneşti şi plăcerea de a gândi în sensul supravieţuirii cultural-identitare şi al abandonării salvatoare a minoratului spiritual. Se reunesc, astfel, preeminenţa esteticului, sub patronajul căruia s-au coordonat psihologia cognitivă şi socială, antropologia socială şi culturală, sociologia culturii, a valorilor, a cunoaşterii, ştiinţele politice, propensiunea intrinsec-creativă şi dezbaterea de idei ce a relaţionat instituţiile de învăţământ – cele academice, cu precădere – şi revistele literare.

În formularea sintetică a autorului, „demersul porneşte de la ideea ades invocată că, în perioada comunistă, critica literară a suplinit reflecţia din domeniul ştiinţelor umane şi sociale şi, totodată, a reprezentat, în mod esenţial, ceea ce am putea numi « dezbaterea publică ». Demersul pe care îl propunem trece dincolo de această formulă convenţională pentru a evalua mult mai atent reţeaua de implicaţii sociale şi cognitive ale situaţiei speciale în care a fost plasată critica literară românească.” (p. 17)

Demonstraţia are câteva repere umane importante – profiluri de critici care furnizează modele de comportament cultural în epoci deloc generoase cu libertatea de gândire şi de creaţie – Eugen Lovinescu, G. Călinescu, precum şi ceea ce autorul numeşte, inspirat şi retroactiv-vizionar, generaţia transatlantică şi heterocronică, formată din Adrian Marino, Mircea Martin, Ion Pop, Mircea Zaciu, Marian Papahagi etc. Pentru ca, în partea a doua a studiului, să opereze o selecţie importantă mai întâi prin ea însăşi – ca formă de sublimare a ideologiei de ansamblu a volumului – şi apoi ca valoare ilustrativă, a trei figuri de prim-plan ale criticii literare româneşti: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin.

Argumentele ce justifică opţiunile lui Caius Dobrescu sunt preluate cu precădere din volume care susţin ele însele europenismul cultural intrinsec al intelectualului român, aflat acasă mai curând în Occident decât în Estul continentului, şi care funcţionează, totodată, drept pârghii care fac posibilă adaptarea eşafodajului teoretic construit cu migală şi multă, multă erudiţie, la profilurile critice individuale.

Timpul trăirii, timpul mărturisirii – jurnalul parizian al lui Eugen Simion, face cu putinţă, prin contrabandă intelectuală inteligentă, ca spaţiul românesc de cultură să primească „vibraţia unui spaţiu public liber şi plural, a unui ţesut social vital, cel francez, într-un mediu cultural românesc aflat, încă din 1971, sub presiunea cât brutală, cât insidioasă a re-stalinizării cu faţă naţionalistă.” (p. 152) Ca tematizări în primul rând de sine, Temele lui Nicolae Manolescu apără – şi ilustrează – vocaţia creatoare a criticii şi dreptul la expresie neangajată, al criticului – „tematizările lui Nicolae Manolescu sunt, de fapt, momente de orientare într-un teritoriu intelectual, axiologic, fantasmatic şi, prin aceasta, sunt expresii ale unei arte (ale unei dispoziţii a intelectului) pe care, recunoscându-i profundele şi intricatele raporturi cu tradiţiile rafinamentului conversaţional, am putea-o numi a « spontaneităţii înţelese » sau « bine temperate ».” (p. 183)

În ceea ce priveşte dicţiunea ideilor – adică acea estetică a intelectului bazată pe deplina fuziune a ideii cu expresia, în discursul critic, şi corelată cu politica disciplinară în virtutea căreia, programatic, toate disciplinele care au ca obiect literatura se reunesc sub autoritatea demersului critic – ea deserveşte, în acest mod, ceea ce Mircea Martin a numit singura critică. Sau, cu o formulă iarăşi inspirată a lui Caius Dobrescu, o confederaţie a speciilor criticii literare care să aducă laolaltă toate canalele de difuziune specializate ale perioadei antedecembriste: presa literară, editurile şi universităţile.

La finalul demersului său, deosebit de dens informaţional, cu o arhitectură bine gândită, şi cu o perspectivă supra/meta-critică bine şi constant articulată, Caius Dobrescu alege să pledeze încă o dată cauza intelectualului – român şi european, deopotrivă – silit, în calitate de critic literar şi de profesor universitar, să se confrunte cu logica birocratică a procesului Bologna. Este vorba, din nou, despre libera gândire şi expresie a criticului (universitar) confruntat, acum, cu o modalitate mult mai perfidă de (o)presiune: disciplina academică. Pentru a contracara efectele nefaste ale şablonizării recurente la nivelul programelor de studii şi mai ales al evaluărilor, Caius Dobrescu propune, în baza „principiului alianţei între facultăţile cognitive şi între rolurile sociale/oficiile publice exercitate de critica literară”, „un etos critic pan-european bazat pe carismă intelectuală (...), pregnanţă expresivă (...), şi decorum (...).” (p. 255)

Primele ilustrări ale acestui arhi-critic al epocii noastre sunt, în opinia noastră, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin. Şi, desigur, Caius Dobrescu.


Date despre autori
Simona ANTOFI est professeur à la Faculté des Lettres de l’Université „Dunărea de Jos” de Galaţi, au Département de Littérature, Linguistique et Journalisme. Elle a enseigné, de 1996 jusqu’à présent, des cours et des séminaires de littérature roumaine ancienne, pré-moderne et moderne (y compris l’époque des « Grands Classiques »), de culture et de civilisation roumaine et d’anthropologie culturelle. En 2003, elle a soutenu une thèse de doctorat sur le thème « Luceafarul »- une relecture, coordonnée par Monsieur le Professeur Dan Manuca, dans le cadre de l’École doctorale de l’Université « Al. I. Cuza » de Iassy, dans le domaine Philologie. Elle a publié environ 100 articles et travaux scientifiques dans des revues de spécialité de Roumanie et de l’étranger, et aussi dans les Actes des colloques nationaux et internationaux. Elle est l’auteur des études : « Luceafarul »- une relecture, Du discours poétique à la genèse de la littérature. Structures poétiques roumaines en diachronie, Critique et discours : récupérations et reconstitutions littéraires. Elle a coordonné quelques volumes collectifs publiés sous l’égide du Centre de recherche Communication interculturelle et littérature (Formes et territoires de la littérature et du discours critique contemporain. Glossaire et anthologie de textes, Stratégies et conventions littéraires. Récupérations critiques, Métamorphoses du roman roumain du XXème siècle, Frontières culturelles et littérature, Le Discours critique roumain actuel. Anthologie de textes. Études critiques). De 2008, elle est rédacteur en chef de la revue Communication interculturelle et littérature (B+), indexée dans les bases de données internationales MLA (Modern Language Association, New York) – MLA International Bibliography & Directory of Periodicals, Index Copernicus et Fabula. La recherche en littérature.
Raluca BALAITA est chargée de cours à la Faculté des Lettres de l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, Roumanie; titulaire des cours de langue française contemporaine (Morphosyntaxe, Théorie et pratique de la traduction, Interactions verbales, Sémantique). Diplômée de la Faculté des Lettres de l’Université « Al. I. Cuza » de Iaşi, Roumanie (promotion 1997 et D.E.A. en 1998), docteur en philologie de la même université ; thèse soutenue en 2008 : L’énonciation entravée dans le discours théâtral d’Eugène Ionesco. Auteur du livre Le discours théâtral d’Eugène Ionesco. L’énonciation entravée (Institutul European, Iaşi, 2009, Institutul European, Iaşi et Editions Universitaires de Dijon, 2010), une étude sur le fonctionnement du discours théâtral d'Eugène Ionesco et ses implications à partir de ses fondements linguistiques. Participations à de nombreux colloques nationaux et internationaux dans le domaine de la linguistique énonciative, de la pragma-linguistique et de l’analyse conversationnelle.
Pierre-Yves BOISSAU, ancien élève de l’Ecole Normale Supérieure, est professeur en littérature générale et comparée à l’Université de Toulouse (laboratoire LLA-Creatis). Ses recherches portent sur les liens entre littérature et arts d’une part, et d’autre part littérature, histoire et philosophie. Il travaille sur le monde européen et particulièrement les espaces germaniques, slaves et roumain. Doit paraître en 2015 chez Garnier-Flammarion son dernier livre sur La Révolution, essai sur un motif romanesque, qui souligne la façon dont le littéraire pense le concept de Révolution, parcouru de mythes et traversant les siècles.
Iulian BOLDEA, né lé 2 mars 1963, à Luduş (Mureş). Il est licencié de la Faculté de Philologie de l’Université „Babeş-Bolyai” de Cluj-Napoca (1989). Docteur en philologie (1996). Rédacteur et rédacteur en chef adjoint de la revue “Echinox” (1987-1989). Il est professeur de littérature roumaine à l’Université „Petru Maior” de Tîrgu-Mureş, doyen de la Faculté des Sciences et Lettres, habilité à diriger des recherches. Membre du Conseil National d’Attestation des Titres, Diplômes et Certificats Universitaires (CNATDCU), expert évaluateur du Conseil National de la Recherche Scientifique (CNCS), de l’Autorité Nationale de la Recherche Scientifique (ANCS) et de l’Agence Roumaine d’Assurance de la Qualité dans l’Enseignement Supérieur (ARACIS). Rédacteur de la revue „Vatra” et directeur de la revue Studia Universitatis „Petru Maior”. Philologia. Membre dans les collèges de rédaction de plusieurs publications scientifiques de Roumanie et de l’étranger, membre dans des jurys nationaux et dans des commissions de concours au niveau académique. Directeur de la Maison d’édition Arhipelag XXI et des revues Alpha et Journal of Romanian Literary Studies. Il collabore fréquemment à plusieurs revues culturelles importantes de Roumanie et de l’étranger. Il a publié trois volumes de poésie et plusieurs livres de critique littéraire et essais : Faţa şi reversul textului (I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale) / La face et le revers du texte (I.L. Caragiale et Mateiu I. Caragiale); Ana Blandiana; Vârstele criticii / Les âges de la critique; Istoria didactică a poeziei româneşti / L’Histoire didactique de la poésie roumaine, Teme şi variaţiuni / Thèmes et variations etc. Membre de l’Union des Écrivains de Roumanie, du PEN Club Roumanie et de l’Association Roumaine de l’Histoire de la Presse (ARIP). Il a collaboré à de nombreux volumes collectifs du pays et de l’étranger. Citoyen d’honneur de la ville de Luduş. Prix obtenus: Le Prix de la Filiale Tîrgu-Mureş de l’Union des Écrivains (1996, 1998, 2002, 2004, 2008, 2009, 2011, 2012); L’Ordre „Le Mérite pour l’Enseignement”, Officier, 2004; la Diplôme d’excellence de la Préfecture du district Mureş et la distinction „La Fibule de Suseni” (2009), le Prix „Vasile Conta” de l’Académie Roumaine (2011), le Prix spécial „Lucian Blaga” de l’Académie Roumaine (Sebeş, 2013). Il a collaboré à Kindlers Literatur Lexikon (Metzler, Stuttgart/ Weimar, 2009).
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   27

similaire:

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconIdentitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconSaint-Louis du Sénégal et La Nouvelle-Orléans : Histoire comparée...
«Saint-Louis du Sénégal et La Nouvelle-Orléans : Histoire comparée et croisée de deux cités portuaires de part et d’autre de l’Atlantique...

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconEuropa-Park – Pleins feux sur Halloween !
«Horror Nights», du 26 septembre au 1er novembre est un rendez-vous incontournable !

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconEuropa-Park – Le plein de nouveautés !
«Beautiful Europe» créé l’événement et invite à la rêverie ! Sur un écran à 360°, 11 projecteurs surpuissants, accompagnés de son...

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconUne nouvelle plateforme ludique et éducative en ligne
«kit de démarrage» plein de surprises. La carte de membre de l'Europa-Park junior club est disponible dans des magasins du parc désignés...

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconProgramme de recherche «Les figures de l’intermédiation marchande...
«[…]En fait, Yvan Debbasch passe en revue toutes les Echelles méditerranéennes, et ce sont les conditions générales du commerce entre...

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI icon«Les Entretiens de l’Excellence» Le Club XXI e siècle organise en partenariat avec Sciences-Po
«Le modèle français de promotion sociale est toujours valable et opérant. Contrairement à ce que l’on peut entendre, l’ascenseur...

Identitate şi memorie culturală în Europa secolelor XX – XXI iconSitué à Waldkirch en Forêt-Noire, mack rides voit le jour en 1780....
«Gastronomie» et «Marketing» d’Europa-Park. Au cours de leurs études, Michael et Thomas Mack ont acquis une formation internationale...






Tous droits réservés. Copyright © 2016
contacts
h.20-bal.com